Geneza - Capitolul 30 : 1 - 43

1 Când a văzut că nu-i năştea copii lui Iacob, Rahela a început s-o invidieze pe sora ei şi i-a spus lui Iacob: „Dă-mi copii, căci altfel voi fi o femeie moartă!“ 2 Atunci Iacob s-a aprins de mânie împotriva Rahelei şi a zis: „Sunt eu în locul lui Dumnezeu, care ţi-a oprit rodul pântecelui?“ 3 Ea a spus: „Iat-o pe sclava mea, Bilha. Culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei şi eu, da, eu, să am copii prin ea“. 4 Atunci i-a dat-o de soţie pe Bilha, servitoarea ei, iar Iacob s-a culcat cu ea. 5 Bilha a rămas însărcinată şi după un timp i-a născut lui Iacob un fiu. 6 Atunci Rahela a spus: „Dumnezeu a fost judecătorul meu, mi-a ascultat glasul şi mi-a dat un fiu“. De aceea, i-a pus numele Dan. 7 Şi Bilha, servitoarea Rahelei, a rămas din nou însărcinată şi după un timp i-a născut lui Iacob un al doilea fiu. 8 Atunci Rahela a spus: „M-am luptat cu îndârjire cu sora mea şi am învins!“ Astfel, i-a pus numele Neftali. 9 Când Lea a văzut că nu mai năştea, a luat-o pe Zilpa, servitoarea ei, şi i-a dat-o de soţie lui Iacob. 10 După un timp, Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un fiu. 11 Atunci Lea a zis: „Ce noroc!“ Şi i-a pus numele Gad. 12 După aceea, Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un al doilea fiu. 13 Atunci Lea a zis: „Ce fericită sunt! Fiicele mă vor numi fericită“. Şi i-a pus numele Aşer. 14 Odată, la vremea secerişului grâului, Ruben a ieşit să se plimbe şi a găsit pe câmp nişte mandragore, pe care i le-a adus mamei lui, Lea. Atunci Rahela i-a zis Leei: „Dă-mi, te rog, câteva dintre mandragorele fiului tău“. 15 Însă ea i-a răspuns: „Nu-i destul că mi-ai luat soţul, de vrei acum să iei şi mandragorele fiului meu?“ Rahela a spus: „Atunci să se culce cu tine în noaptea aceasta în schimbul mandragorelor fiului tău“. 16 Seara, când Iacob se întorcea de la câmp, Lea i-a ieşit în întâmpinare şi a zis: „Cu mine te vei culca, fiindcă am plătit pentru tine cu mandragorele fiului meu“. Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea. 17 Şi Dumnezeu a auzit-o pe Lea şi i-a răspuns. Ea a rămas însărcinată şi, după un timp, i-a născut lui Iacob un al cincilea fiu. 18 Atunci Lea a zis: „Dumnezeu m-a răsplătit, fiindcă i-am dat-o pe servitoarea mea soţului meu“. Şi i-a pus numele Isahar. 19 Lea a rămas din nou însărcinată şi, după un timp, i-a născut lui Iacob un al şaselea fiu. 20 Atunci Lea a zis: „Dumnezeu mi-a făcut mie, da, mie, un cadou frumos. În sfârşit, soţul meu mă va accepta, căci i-am născut şase fii“. Astfel, i-a pus numele Zabulon. 21 După aceea a născut o fiică şi i-a pus numele Dina. 22 În cele din urmă, Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahela şi Dumnezeu a auzit-o şi i-a răspuns, deschizându-i pântecele. 23 Ea a rămas însărcinată şi a adus pe lume un fiu. Atunci a zis: „Dumnezeu mi-a înlăturat ruşinea!“ 24 Şi i-a pus numele Iosif, zicând: „Iehova îmi mai dă acum un fiu“. 25 După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacob i-a spus lui Laban: „Dă-mi drumul ca să mă duc la locul meu şi în ţara mea. 26 Dă-mi soţiile şi copiii, pentru care ţi-am slujit, ca să plec, fiindcă ştii bine cum ţi-am slujit“. 27 Atunci Laban i-a zis: „Acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, nu pleca! Am înţeles din semnele prevestitoare că Iehova mă binecuvântează datorită ţie“. 28 Şi a adăugat: „Stabileşte-ţi plata şi eu ţi-o voi da“. 29 Iacob i-a răspuns: „Tu ştii bine cum ţi-am slujit şi cum i-a mers turmei tale cu mine. 30 Ştii că, înainte de venirea mea, aveai puţin şi că puţinul acesta a crescut până a devenit mult, pentru că, de când am venit eu, Iehova te-a binecuvântat. Şi-acum, când o să fac ceva şi pentru casa mea?“ 31 Atunci Laban a zis: „Ce să-ţi dau?“ Şi Iacob a răspuns: „Nu-mi da nimic! Dacă vei face pentru mine ce-ţi voi spune, îţi voi paşte din nou turma. O voi păzi în continuare. 32 Astăzi voi trece prin toată turma ta. Pune deoparte orice oaie pestriţă şi tărcată, orice berbec tânăr de culoare brun închis şi orice capră tărcată şi pestriţă. Aceasta să fie de-acum încolo plata mea. 33 Şi cinstea mea va răspunde pentru mine oricând vei veni să-mi verifici plata: tot ce nu este pestriţ şi tărcat între capre şi de culoare brun închis între berbecii tineri va fi ceva furat dacă va fi la mine“. 34 Laban a zis: „Foarte bine! Să fie după cuvântul tău“. 35 Şi în ziua aceea a pus deoparte ţapii vărgaţi şi tărcaţi şi toate caprele pestriţe şi tărcate, tot ce era cu alb şi tot ce era de culoare brun închis între berbecii tineri, însă le-a dat în mâinile fiilor lui. 36 Apoi a pus între el şi Iacob o distanţă de trei zile de mers, iar Iacob păştea restul turmelor lui Laban. 37 Atunci Iacob şi-a luat nuiele de stirax, de migdal şi de platan, încă pline de sevă, le-a descojit din loc în loc, lăsând să se vadă părţile albe de pe nuiele. 38 Apoi a pus nuielele descojite în faţa turmei, în jgheaburi, în adăpătorile unde veneau să bea turmele, pentru ca, atunci când veneau să bea, să intre în călduri. 39 Astfel, turmele intrau în călduri în faţa nuielelor şi animalele năşteau pui vărgaţi, pestriţi şi tărcaţi. 40 Iacob a separat berbecii tineri şi a întors faţa animalelor din turmele lui Laban spre cele vărgate şi spre toate cele de culoare brun închis. Apoi a pus deoparte turmele lui şi nu le-a lăsat lângă turmele lui Laban. 41 Ori de câte ori animalele viguroase intrau în călduri, Iacob punea nuielele în jgheaburi, sub ochii animalelor, pentru ca ele să intre în călduri lângă nuiele. 42 Dar când animalele dădeau semne de slăbiciune, nu le punea acolo. Astfel, cele slabe erau întotdeauna ale lui Laban, iar cele viguroase, ale lui Iacob. 43 Şi omul acesta prospera tot mai mult şi a ajuns să aibă turme mari, servitori şi servitoare, cămile şi măgari.