Geneza - Capitolul 43 : 1 - 34

1 Şi în ţară era mare foamete. 2 Când au terminat de mâncat cerealele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Întoarceţi-vă şi cumpăraţi-ne alimente“. 3 Atunci Iuda i-a spus: „Omul acela ne-a avertizat cu tărie, zicând: «Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu este cu voi!» 4 Dacă-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, suntem gata să coborâm şi să-ţi cumpărăm alimente. 5 Dar, dacă nu-l trimiţi, nu vom coborî, căci omul acela ne-a spus: «Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu este cu voi!»“ 6 Şi Israel a strigat: „De ce mi-aţi făcut rău spunându-i omului aceluia că mai aveţi un frate?“ 7 Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat direct despre noi şi rudele noastre, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?», iar noi i-am spus totul aşa cum este. De unde să fi ştiut noi că el o să spună: «Aduceţi-l pe fratele vostru»?“ 8 În cele din urmă, Iuda i-a spus lui Israel, tatăl său: „Trimite băiatul cu mine, ca să ne ridicăm şi să plecăm, ca să rămânem în viaţă şi să nu murim, nici noi, nici tu, nici copilaşii noştri. 9 Mă pun eu garant pentru el. Din mâna mea să-l ceri înapoi. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi nu-l voi pune înaintea ta, atunci am păcătuit împotriva ta pentru totdeauna. 10 Şi dacă n-am fi zăbovit atât, până acum ne-am fi dus şi ne-am fi întors deja de două ori“. 11 Israel, tatăl lor, le-a zis: „Atunci, dacă aşa stau lucrurile, faceţi astfel: Luaţi în sacii voştri ce este mai bun în ţară şi duceţi-i în dar omului aceluia: puţin balsam şi puţină miere, ladin şi scoarţă răşinoasă, fistic şi migdale. 12 Să luaţi în mână de două ori mai mulţi bani şi să duceţi înapoi în mâna voastră şi banii care v-au fost puşi înapoi la gura sacilor. Poate că a fost o greşeală. 13 Luaţi-l pe fratele vostru, ridicaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela. 14 Şi Dumnezeul Atotputernic să vă facă să găsiţi milă înaintea omului aceluia, ca să vi-i elibereze pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Însă eu, dacă va trebui să rămân fără copii, voi rămâne fără copii!“ 15 Atunci bărbaţii aceştia au luat darul şi au dus cu ei de două ori mai mulţi bani, precum şi pe Beniamin. Şi s-au ridicat, au coborât în Egipt şi apoi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis omului numit peste casa lui: „Du-i pe bărbaţii aceştia la casa mea, înjunghie nişte animale şi fă pregătiri, fiindcă bărbaţii aceştia vor mânca la prânz cu mine“. 17 Omul a făcut îndată aşa cum spusese Iosif şi i-a dus pe bărbaţii aceia la casa lui Iosif. 18 Dar, pentru că fuseseră duşi la casa lui Iosif, li s-a făcut frică şi au zis: „Ne-au adus aici din cauza banilor care ne-au fost puşi la început în saci, ca să se arunce asupra noastră, să ne atace şi să ne ia sclavi cu măgari cu tot!“ 19 Astfel, s-au apropiat de omul numit peste casa lui Iosif, i-au vorbit la intrarea casei 20 şi i-au zis: „Iartă-ne, domnul meu! Noi am mai venit o dată aici ca să cumpărăm alimente. 21 Dar, când am ajuns la locul de popas şi ne-am deschis sacii, iată că banii fiecăruia erau la gura sacului său: banii noştri în greutate completă. Am dori deci să-i înapoiem cu mâna noastră. 22 Şi am adus şi alţi bani în mâinile noastre ca să cumpărăm alimente. Nu ştim cine ne-a pus banii în saci“. 23 Atunci el a zis: „Staţi liniştiţi, nu vă fie frică! Dumnezeul vostru şi Dumnezeul tatălui vostru v-a pus acea comoară în saci. Banii voştri au ajuns mai întâi la mine“. După aceea l-a adus pe Simeon afară, la ei. 24 Apoi omul i-a dus pe bărbaţii aceştia în casa lui Iosif, le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi a dat nutreţ pentru măgarii lor. 25 Şi ei au pregătit darul, aşteptând venirea lui Iosif la prânz, căci auziseră că acolo aveau să mănânce pâine. 26 Când Iosif a intrat în casă, i-au adus în casă darul pe care-l aveau în mână şi s-au plecat până la pământ înaintea lui. 27 El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Tatăl vostru, bătrânul despre care aţi vorbit, este bine? Mai trăieşte?“ 28 Ei au răspuns: „Slujitorul tău, tatăl nostru, este bine. Este încă în viaţă“. Apoi s-au plecat şi s-au prosternat. 29 Când şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, el a întrebat: „Acesta este fratele vostru cel mai mic, despre care mi-aţi vorbit?“ Şi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi arate bunăvoinţă, fiul meu!“ 30 Atunci Iosif s-a grăbit să plece, fiindcă îi ardea inima pentru fratele său, şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră unde să fie singur şi acolo a vărsat lacrimi. 31 Apoi s-a spălat pe faţă, a ieşit şi, stăpânindu-se, a zis: „Aduceţi mâncarea!“ 32 Şi a fost adusă, pentru el deoparte, pentru ei deoparte şi pentru egiptenii care mâncau cu el deoparte, căci egiptenii nu puteau să ia masa cu evreii, fiindcă acesta este un lucru detestabil pentru egipteni. 33 Ei au fost aşezaţi în faţa lui: de la cel întâi născut, după dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, după vârstă. Şi bărbaţii aceştia se uitau cu mirare unii la alţii. 34 El a poruncit să li se ducă din porţiile care erau înaintea lui, dar lui Beniamin i-a dat o porţie de cinci ori mai mare decât a tuturor celorlalţi. Şi s-au ospătat şi au băut cu el pe săturate.