A doua epistola a lui Pavel catre Corinteni - Capitolul 12 : 1 - 21

1 Trebuie să mă laud. Nu este de folos, dar voi trece la viziunile supranaturale şi la revelaţiile de la Domnul. 2 Cunosc un om unit cu Cristos care, acum paisprezece ani  dacă era în corp, nu ştiu, sau în afara corpului, nu ştiu: Dumnezeu ştie , a fost dus până la al treilea cer. 3 Da, îl cunosc pe acest om dacă era în corp sau independent de corp, nu ştiu: Dumnezeu ştie , 4 dar ştiu că a fost dus în paradis şi a auzit cuvinte de nerostit şi care nu-i sunt permise unui om să le spună. 5 Cu acest om mă voi lăuda, dar cu mine nu mă voi lăuda decât cu privire la slăbiciunile mele. 6 Dar chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi iraţional, fiindcă aş spune adevărul. Totuşi, mă abţin, pentru ca nimeni să nu-mi atribuie mai mult decât ceea ce vede că fac sau decât ceea ce aude că spun, 7 tocmai datorită multelor mele revelaţii. De aceea, ca să nu mă înalţ peste măsură, mi s-a dat un spin în carne, un înger al lui Satan, ca să mă pălmuiască fără încetare, pentru ca să nu mă înalţ peste măsură. 8 În privinţa aceasta, de trei ori l-am implorat pe Domnul ca să-l îndepărteze, 9 dar el mi-a zis: „Bunătatea mea nemeritată îţi este de ajuns, căci puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune“. De aceea, mă voi lăuda foarte bucuros mai degrabă cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână peste mine ca un cort. 10 De aceea, îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în persecuţii şi dificultăţi, pentru Cristos. Deoarece, când sunt slab, atunci sunt tare. 11 Am ajuns iraţional. Voi m-aţi obligat, fiindcă ar fi trebuit, de fapt, să fiu recomandat de voi. Căci nu m-am dovedit inferior în niciun lucru superapostolilor voştri, chiar dacă sunt un nimic. 12 Da, dovezile apostolatului meu le-aţi văzut printre voi prin toată perseverenţa, prin semne şi minuni şi prin lucrări de putere. 13 Fiindcă în ce privinţă aţi fost voi mai prejos decât celelalte congregaţii, decât că eu însumi nu v-am fost o povară? Iertaţi-mi cu bunăvoinţă această nedreptate! 14 Iată că este a treia oară când sunt gata să vin la voi, dar tot nu vă voi fi o povară. Căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi, fiindcă nu copiii trebuie să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. 15 Iar eu voi cheltui cât se poate de bucuros şi chiar mă voi cheltui întru totul pentru sufletele voastre. Dacă eu vă iubesc atât de mult, trebuie să fiu iubit de voi mai puţin? 16 Dar, oricum ar fi, nu v-am împovărat. Însă voi ziceţi că am fost „viclean“ şi v-am prins „prin şiretlic“. 17 Oare am profitat de pe urma voastră prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? 18 Am stăruit pe lângă Tit să vină la voi şi l-am trimis cu el pe fratele. A profitat Tit de pe urma voastră? N-am umblat noi în acelaşi spirit? Pe aceleaşi urme? 19 Aţi crezut cumva tot timpul acesta că ne prezentăm apărarea înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în unitate cu Cristos. Dar, iubiţi fraţi, toate lucrurile sunt pentru zidirea voastră. 20 Căci mă tem ca nu cumva, când voi sosi, să vă găsesc aşa cum nu doresc şi să mă port cu voi aşa cum nu doriţi. Şi mă tem să nu fie mai degrabă ceartă, gelozie, accese de mânie, dispute, bârfeli, şuşoteli, îngâmfare, tulburări. 21 S-ar putea ca, venind din nou, Dumnezeul meu să mă umilească atunci când voi fi cu voi şi să mă mâhnesc pentru mulţi dintre cei care au păcătuit şi care nu s-au căit încă de necurăţia, de fornicaţia şi de conduita lor libertină.

Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 12 : 1 - 21

1 Vă implor deci, fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă prezentaţi corpurile ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, adică un serviciu sacru îndeplinit cu puterea raţiunii voastre. 2 Nu vă mai conformaţi acestui sistem, ci transformaţi-vă prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi constata voi înşivă care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu. 3 Căci prin bunătatea nemeritată care mi-a fost dată îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie, ci să gândească în aşa fel încât să aibă o minte sănătoasă, fiecare după măsura credinţei pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Fiindcă, aşa cum într-un corp sunt multe mădulare, dar nu toate mădularele au acelaşi rol, 5 tot aşa şi noi, deşi suntem mulţi, uniţi cu Cristos, suntem un singur corp, iar fiecare în parte, mădulare unii altora. 6 Fiindcă avem deci daruri diferite, potrivit bunătăţii nemeritate care ne-a fost arătată: dacă avem o profeţie, să profeţim după credinţa care ne-a fost dată, 7 dacă avem un serviciu, să ne ocupăm de acest serviciu, dacă cineva îi învaţă pe alţii, să se ocupe de învăţarea altora, 8 dacă cineva îndeamnă, să se ocupe de îndemnare, dacă cineva împarte cu alţii, s-o facă cu dărnicie, dacă cineva îndrumă, s-o facă cu sârguinţă, dacă cineva arată îndurare, s-o facă cu bucurie. 9 Iubirea voastră să fie fără ipocrizie. Să aveţi oroare de rău, alipiţi-vă de ce este bine. 10 În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii. În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii. 11 Nu fiţi delăsători în activitatea voastră. Fiţi înflăcăraţi de spirit. Slujiţi-i lui Iehova ca sclavi. 12 Bucuraţi-vă în speranţă. Suportaţi în necazuri. Perseveraţi în rugăciune. 13 Împărţiţi cu sfinţii după nevoile lor. Urmaţi calea ospitalităţii. 14 Binecuvântaţi-i în continuare pe cei ce vă persecută; binecuvântaţi şi nu blestemaţi. 15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng. 16 Să aveţi faţă de alţii aceleaşi gânduri pe care le aveţi faţă de voi înşivă. Nu vă gândiţi la lucruri înalte, ci umblaţi după cele umile. Nu deveniţi înţelepţi în propriii voştri ochi. 17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Faceţi lucruri pe care toţi oamenii le consideră bune. 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiţi în pace cu toţi oamenii. 19 Iubiţii mei fraţi, nu vă răzbunaţi singuri, ci faceţi loc mâniei, căci este scris: „Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, zice Iehova“. 20 Ci, „dacă duşmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce, dacă-i este sete, dă-i să bea, fiindcă, dacă vei face aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“. 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.